AUTOGRAF (dictatura de la miezul nopţii)

În sus, în jos, aşa, oriunde mergi/ după atunci(uri)... sau după acum(uri),
te rog să fii atentă şi să vezi/ iscălitura mea pe-atâtea drumuri...!
Să vezi pe ţărnă urma unui vis/ (de)scris la şcoală şi-nvăţat acasă,
conturul unui gând iscoditor/ prin inima frumos-periculoasă
a cestui Univers necunoscut/ şi vagabond... şi căruia nu-i pasă
de împrejurul său şi-al celorlalţi,/ dar nici de Jurul ţeapăn din Instanţă,
instanţă responsabilă de Cer/ şi de Pământ, de cifru şi de clanţă...!
De clanţa celor care mai închid/ şi mai deschid şi zgreapţănă şi-njură
la uşi (pe)trecătoare Nicăieri,/ în tot cest primprejur-harababură
cu tot dichisul sacru, drept sau şui/ pe axe şi pe osii haimanale,
într-un concert cumplit, dar şi frumos/ când vezi şi nu visezi al, a, ai, ale!
În tot cest minus-plus extemporal/ râvnit de-o Lume strâmtă şi (ne)bună,
te rog să fii atentă şi să vezi.../ să vezi iscălitura mea pe Lună!