DOMNUL (în) ALB (elegie în alb)

Domnule-(n) Alb, fii blând şi milostiv,/respectă-ţi Jurământul de onoare,
nu vezi câtă nădejde-n jurul tău/ se înfiripă negreşit... sau moare!?
Cum iei de la bătrânul muribund?/ cum iei de la bătrâna muribundă?
iei pâinea lor, iei sarea lor, iei tot/ ce au puţin şi nu ştiu să-(l) ascundă!

Chiar nu te doare sufletul deloc/ şi chiar nici un oftat nu te mai mişcă?!
Viaţa şi Moartea joacă-n uşa ta/ un fel de tragicomică (a)rişcă,
un fel de-a v-aţi ascunselea (in)cert/ şi dur de când e lumea şi pământul...
iar tu aştepţi şi vrei marele pot/ şi te visezi întruna câştigându-l!

Nu mă călca pe lacrimă, pe gând,/ pe neputinţa mea de-a înţelege
cum poţi fi fals şi cinic şi mărunt/ şi corigent la inimă şi lege!?
Domnule-(n) Alb, vezi lumânarea cum/ în timpul meu sărac abia mai arde?!
te rog, nu pune preţ pe viaţa mea/ nu vreau să cred că tu câştigi din moarte!