MĂTINCĂ (mic... tratat de dumirire)

Sunt înainte de a fi/ aicea şi taman acu,
şi-ntreb şi-ascult ce încă nu-i:/ poate că da, poate că nu!
Mătincă am s-ajung şi eu/ unde au fost cei care nu-s
[astfel ascult şi cred că (n)-am/ nimica-n minus ori în plus!]
Şi merg şi merg... însă nu văd/ - măcar e bine că aud
jos supra sus, sus supra jos,/ sus fără nord, jos fără sud!
Dar dacă stau? dacă nu merg?/ dacă-i un vis al nimănui?
atunci, la ce să mai întreb/ al cui? a cui? ai, ale cui?
Sigur că nu!... frumos-frumos,/ urât-urât, nitam-nisam -
mă păcălesc majestuos:/ mătincă am, mătincă n-am!
Sigur că da!... încet-încet,/ parcă ajung şi trec de-acu!
Acu-s taman după ce-am fost/ - poate că da, poate că nu!