CONCURS de ADMITERE (palimpsest)

prima dată îmi este dor până la şapte şi-un sfert!
apoi... alerg la mormântul lui rimbaud
să-i cer un cuvânt împuşcat în genunchi pentru tine -
altfel nu mi se supune, nu-mi răspunde la comenzi!
după aceea... adorm la umbra smochinului şi visez
o femeie născând vertical o piatră de colţ
lovitoare în moalele capului meu umplut cu iluzii!
brusc, mă loveşte un cioclu cu lopata
pentru onor înainte de şapte şi-un sfert,
şi-mi citeşte după-amiază o cerere de iubire pe care
a scris-o la concursul de admitere în sufletul tău!
nu, domnule cioclu, nu! ai să vezi tu ce greşeală
a făcut profesorul verlaine când a vrut
să se înţeleagă o cerere de iubire cu pistolul!
ai să vezi tu ce accident, dacă sapi groapa altuia!
apoi... alerg la mormântul meu până seara
să-mi fac ordine în capul umplut cu iluzii!
şi toată noaptea va răsări toată luna cum spune
poetul antoniu: palidă şi definitivă ca o mână de mort!
o să vedeţi (voi) cuvintelor care naşteţi vertical!