ATUNCI (dosarele XYZ)
Când a bătut la uşă o lumină,
ea se uita-n oglindă şi credea
că nu mai poate nimenea să vină,
să-i ceară iertăciune şi să-i dea!
Era, acolo, printre substantive,
cu gândul tocmai dincolo de stele,
tăcea pe foc, durea pe hieroglife:
un semn de carte-cruce de nuiele!
Şi s-a desprins, şi a fugit să vadă,
şi a deschis, şi a plecat departe -
lumina a intrat nevinovată,
dar n-a găsit în casă nici o moarte!
Şi a privit, şi n-a ştiut să mintă,
şi viaţa toată dat-o-şi-a-n cenuşă:
tot ea era, acolo, în oglindă...
şi s-auzea bătând încet, la uşă!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.