Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” NOBILI de ALTĂDATĂ [pentru cititoarea Raluca Ionașcu – Respect!]

MOTO:
„tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [Iolanda Cremene]

aud şi văd pe zare: mulţi şi trişti
şi osteniţi s-apropie încoace –
ei sunt, cei aşteptaţi de-atâta timp
ucis în glumă şi-n război şi-n pace (!)
ei sunt – pot a le zice „dumnealor”,
pot a le zice „nobili de-altădată” –
pot a vă spune: hai, acuma, toţi,
să-ntâmpinăm această cavalcadă (!)
zvârliţi uitarea – încă nu-i târziu
pentru această sfântă întâmplare –
şi hai să-i aşteptăm, vin toţi...şi vin
cu tot TRECUTUL GLORIEI călare (!)
hai să ieşim: şi eu, şi tu, şi el –
de-acuma să ieşim, dacă ne pasă –
cu lacrămi, cu jeratec şi ovăz:
VIN CAII DIN ISTORIE, ACASĂ (!)