VIN SĂ VĂ SCOT OCHII LA PLIMBARE [schepsis peripatetic]

(!) vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc
să vin şi să stau printre dumneavoastră
din când în când / vin de dincolo de ceresc,
dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră,
care m-a trimis pe pământ
să vă umblu prin grădină şi prin ogradă,
fără sfială şi fără teamă, ca pe drumul mare,
pe unde (n)-am mai fost o/dată,
să vă aduc aminte cum şi ce mă cheamă
să vă scot ochii la plimbare (!)
(!) prin necunoscutul fără de păcate
va să ne plimbăm în linişte şi cu aleasă
credere în fiecare - în fiecare stea care (nu) cade
şi care a fost şi este şi poate fi mireasă
deloc ne/întâmplătoare
pentru ori/cine îşi pune sufletul pe tavă,
drept ofrandă şi merinde în sens dumnezeiesc -
fără apucături de iudă şi caiafă -
fiindcă nimic nu se mai cumpără/vinde
pe acest ne/greşit pământesc (!)