DE-A DURA (postum oniric). Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou”

Te joci cu cercul?!... vezi cât e de greu

să nu te pierzi (poetic) în cercare

şi să n-auzi o inimă de zmeu

cu făt-frumos alături, pe cărare,

pe vale ori pe deal, unde mai sunt

zile şi nopţi de basm, abandonate

atunci, într-o uitare fără fund,

când toţi trăiam pentru eternitate?!

Aşa, numai aşa mai poţi scăpa

din cest loc fix, din ceastă cercuire,

din cest punct strâmt şi sec, numai aşa

mai poţi stârni adâncul... să te mire

cum că trăim din nou, fără păcat,

cu cei rămaşi în cărţi, ca în morminte,

cu cei frumoşi, pe care i-am visat

când nu eram nişte-ntâmplări murinde!

Aşa, numai aşa cred că-nţeleg

de ce te cheamă greul şi uşorul

să (te tot) duci (cu) cercul înspre-ntreg,

unde nu are loc cercuitorul!