UIMIRE și RĂBADRE (dosarele XYZ)

(!) să-ţi fie drag, să-ţi fie dor când e plecat
după răspunsuri, pe tărâmul celălalt,
să te ferească dumnezeu/ până se-ntoarce iar orfeu,
până începe dezlegarea la păcat (!)

(!) să te ferească de uitare şi urât,
de cei ce-ntreabă (zi de zi) numai de cât
le dai din suflet şi din trup/ până când crengile se rup
şi până când ţi-ajunge inima la gât (!)

(!) să-ţi dea uimire şi răbdare până când
o să pricepi cât de aproape-i în curând -
mult mai aproape decât ai/ crezut că iadul e de rai
şi chiar decât e universul de pământ (!)

(!) căci toate au parte întreagă de sfârşit:
şi cel plecat!... şi cel ce nu-i!... şi cel venit! -
eternitatea(?)... chiar acum/ îţi pierde zilele pe drum
într-un plus-minus infinit(?)... (ne)(de)finit (?!)