PRIETENUL MEU (la capătul tunelului)

(!) prietenul meu este gata/ să intre-n lumina cea mare,
cu toată încrederea-n sine,/ cu-atâta şi-atâta candoare (!)

(!) îl văd cum trimite spre zare/ privirea-i senină şi lungă
de-aici pân-acolo... şi parcă/ surâde şi-aşteaptă poruncă (!)

(!) şi dă dezlegare la câine,/ la cai şi la visuri să plece
oricum şi oricând şi oriunde/ e vreme şi caldă şi rece (!)

(!) citeşte ce-au scris muritorii/ în cărţi şi caiete la şcoală,
cu dor, cu păsare, cu grijă,/ cu lacrimi şi fără greşeală (!)

(!) şi crede că toate-s bătute/ în cuie, pe cruce, pe rânduri
de semne şi dulci şi amare,/ închise în câteva scânduri (!)

(!) s-aude porunca - e timpul/ rostirii pe ultima filă:
eu sunt şi am fost totdeauna/ PRIETENUL MEU fără milă (!)