NIMICA de AJUNS (uvertură)

Nu mă grăbesc, nu am nimica de ajuns,
sunt lămurit fără-ntrebare şi răspuns:
nu e nimica mai înalt,/ adânc şi grav, rece şi cald
decât să ştiu nimic în plus, nimic în plus!

Nu mă grăbesc nici o clipită, nici un pas,
nici înapoi, nici înainte... am rămas
şi-am să rămân în urma mea,/ nu vreau s-ajung un alt ceva -
nu are rost, nu are farmec, n-are haz!

Sunt singular şi captivat într-un cuvânt,
nu-s căutat, nu jinduiesc, nu stau la rând -
sunt numai eu în jurul meu/ păzit de jurul dumnezeu,
sunt fără cum, sunt fără unde, fără când!

N-am viitor - n-am învăţat şi nu-s atent
sunt un nimic fără trecut, fără prezent -
sunt subiect şi predicat,/ dar nici să mor n-am învăţat -
trăiesc frumos! necunoscut!... zerovalent!