Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” HOLOCAUSTIC TANGOU (dosarele XYZ)
”Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,/ Și în două temniți large cu de-a sila să-aduni,/ Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni” – (Mihai Eminescu – Scrisoarea a III-a)
ne uităm la moartea poeziei/ şi parcă suntem nişte păreri
ale neputinţei, parcă suntem/ viitori înmormântaţi de ieri!
suntem osândiţi la libertatea/ şi la nenorocul de a fi
nişte mari şi mici marionete,/ cabotini de noapte şi de zi!
ţafandachi ai feeriei false/ printre ticăloşi de soi şi rang,
huruim idei nevertebrate/ şi nutrim ambiţii de bigbang!
nu ne doare nici în pălărie,/ nici în alte locuri din sistem,
ne uităm la moartea poeziei/ – doar aşa-ndemnare mai avem!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.