RUGĂCIUNE (psalm la mormântul lui Teodor Alin Crăciun)
Te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor care
tânjesc după tine de-atuncea,/ de când le-ai mirat, la plecare,
cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre singura lor mângâiere
şi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere!
Aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte,
ochi dulci şi dulceaţă amară,/ aproape din tot ce-i departe!
Să-mi faci poale-n brâu şi papară/ şi leagăn şi farmec, încaltea
să am adormire mai naltă/ şi somn mai adânc decât moartea!
Să-mi mângâi oleacă orgoliul/ cu şoaptele tale trecute
prin floare de tei şi prin rouă/ de nu-mă-uita tocmai unde
te-aştept în odaia cu lacrimi/ mai grele, mai verzi, mai uscate,
să vezi ce-nsemnează această/ netrebnică singurătate!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.