ATUNCI şi ACUM [psalm-prohod al candorii uitate]
pe marginea dinspre-nceput/ a drăgostirii noastre sfinte
stăteam încet, fără să ştiu/ nici înapoi, nici înainte,
fără să pot a te-ntreba/ măcar ceva despre tăcere,
despre ce nalt sau ce adânc/ e punctul nostru de vedere -
or, dac-o fi să mă primeşti/ în flăcărarea ta curată,
cum să (nu) plâng şi cum să fac/ să nu se stingă niciodată
apoi, cu sufletu-n istov/ de-atâta râvnă şi ispită,
ciupeam pandora-n geamul tău/ şi te rugam să se deschidă
măcar o clipă, dinadins,/ poate se poate ce se poate
când o DOIME dă în foc/ şi fuge din ETERNITATE -
şi-acuma stă ca un păcat/ zvârlit de viu printre morminte,
pe marginea dinspre sfârşit/ a drăgostirii noastre sfinte
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.