DOI FRAȚI de CRUCE (psalm-poem de plecare)

plec! hai şi tu cu mine! eu nu mai stau aice
nici o secundă! gata! mă duc, orice s-ar zice!
m-am săturat de locul acesta plumburiu,
de ceastă vălmăşeală! mă duc să nu mai ştiu!
plecăm pe întuneric, în zori, încet, spre zare,
să nu ne vadă lumea rea şi clevetitoare!
să vezi ce liniştire ne-aşteaptă, dacă vrei
să mergem pân-acolo, printre salcâmi şi tei!
ieri m-am uitat la tine şi-am dat în lăcrămare:
abia mai stai, bătrâne, aici şi pe picioare!
mi-i milă de prezentul şi viitorul tău,
cum taci... şi ai răbdare... şi stai şi-n vâjgărău!
prietene de-o viaţă, te rog să mergi cu mine!
suntem şi fraţi de cruce şi-s şi amar ca tine!
hai, că ne cheamă zarea... să trecem de hotar!
te duc la primăvară, cireşul meu amar!