ACOLADĂ (II) (strict autentic... postum)
Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu,
aseară, când am auzit Lumânarea la fereastra ta,
în rochie de noapte, lungă până la Capătul
unde începe Totdeauna: Sigur că da! Sigur că da!
Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu,
aseară, când n-am văzut nici Atunci şi nici Acu,
şi când (n)-am văzut că sunt la Capătul
unde se aude Totdeauna: Sigur că nu! Sigur că nu!
Sigur că da: toate femeile de pe strada Poetului
mi-au luat lacrimile mele şi mi-au dat lacrimile lor
pentru Sfinţirea Teiului în care mugurii
şi florile şi păsările şi foşnetele Niciodată nu mor!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.