TRĂSNET (şi paratrăsnet)
Şi fulger, şi tunet... şi-mi dă îndeajuns,/ primesc fără frică,
să am de uimire, de foame, de dor,/ de stare... adică,
aşa, pe tradus şi-nţeles mai uşor,/ chiar moartea să-mi pară
o floare de colţ la ureche, balsam,/ dulceaţă amară
şi cană cu apă alături, (des)cânt/ de pasăre-n frunză,
plus-minus nimic... şi că sunt condamnat/ la viaţă ascunsă!
Şi fulger, şi tunet... aşa, cum atunci,/ prin râpi mari şi sfinte,
prin inişti cu linişti, prin lanuri cu maci.../ şi alte cuvinte
uitate, rămase pe lat şi pe lung,/ în viaţă şi-n moarte,
pe nalt şi adânc, în blesteme şi psalmi,/ aproape, departe...!
Şi, totuşi, atâta nimic nu-i prea mult/ n-atâta grandoare
când cest îndeajuns e un tot, însă nu-i/ răspuns la-ntrebare?
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.