ÎNTR-O CĂLIMARĂ (la mormântul poetului Cezar Ivănescu)

„Când eram mai tânăr şi la trup curat”
mă jucam de-a muza-sintaxă prin Bârlad...
mă jucam prin gară, mă jucam prin târg,
sufletul şi gândul îmi dădeau în pârg...
inima-mi da-n clocot şi-n galop nebun,
eram pur şi simplu substantiv comun,
şi-aveam patru versuri sfinte-n buzunare...
şi râvneam întruna literă mai mare!
Şi plecam acasă plin de-un blând refren,
şi cădeam din visuri, şi săream din tren...
mă-ntorceam acolo, unde m-a durut
toată poezia timpului trecut...
unde învăţat-am, pentru prima dată,
ce-nsemnează lună, ce-nsemnează roată,
ce-nsemnează una, ce-nsemnează alta...
simt şi-acuma piatra cum mi-ncinge dalta!
Toate-s dinăuntru... toate-s dinafară...
şi-o să-mi fac mormântul într-o călimară!