O niciodată, două niciodăţi…

(despre închisoarea şi deschisoarea lui Cristian Ioiţescu, la mulţi ani!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii de la Facerea Lumii"

n-am să-ţi aduc (domnule om) o niciodată,
n-am să-ţi aduc (nicicând) nici două niciodăţi…
ce închisoare ai pe strada libertăţii!…
azi vin acolo, să mă uit…şi să-mi arăţi
cum că (de fapt) e o sublimă deschisoare,
un loc de unde poţi lua halo de sfânt,
un loc în care nici o dată nu (s)-ascunde
tot ce a fost ochi lăcrămat, frumos şi blând!
 
am să-ţi aduc (domnule om) o picătură
din panta rhei, din tot ce ştiu că nu mai ştiu…
vreau să mă uiţi (te rog frumos) în deschisoare
şi să mă-nveţi că niciodată nu-i târziu
să înţeleg ce face pasărea când zboară,
ce spune tata când cuvintele lui tac,
ce spune mama când mă leagănă şi-mi cântă
de somn, de dor, de timp, de spaţiu şi de drag!