Limba română, măcar la desert - Podul de flori al cuvintelor

Eufrosina Cojocaru este profesoară de limba română în satul Barta, raionul Reni. Săptămâna trecută, la Universitatea „B. P. Haşdeu” din Cahul, la o manifestare dedicată Dunării, şi-a lansat o carte, tipărită la Galaţi! O carte care va fi balsam pentru sufletele copiilor de „dincolo”, unde, nu demult, o piesă pentru copii de Ion Creangă fusese interzisă, în turneu, ca pericol: promova limba română! „Legendele Dunării şi alte povestiri” este îngrijită de profesorul George Lateş şi am avut onoarea să-i fac şi câteva ilustraţii.

„Suntem un grup de entuziaşti din Basarabia care am început să scriem ca să ajungă astfel şi limba română la copii şi tineri”, mi-a mărturisit autoarea, care a mai publicat doar două cărţi, ambele în România. „Am încercat să publicăm povestiri sau poezii în ziare [în Ucraina], dar n-am găsit loc nicidecum. Doar cu ajutorul domnului Vadim Bacinschi, de la Odessa, am găsit înţelegere şi publicăm în revista românească „Concordia”, la Cernăuţi.” Un desert minunat la bucatele oficiale ucrainene - limba de stat trebuie ştiută şi purtată, dar nici limba maternă nu se cade uitată.

Steagul sus!
Au rămas în raion doar trei şcoli unde se predă în limba română - acum trei ani funcţionau 18! Profesoara Cojocaru i-a convins din nou pe părinţi, bătând din uşă în uşă, să-şi dea copiii la şcoala românească: din toamnă va avea 22 de elevi. De unde se vede că nu trebuie aşteptat totul de la autorităţi.