Mă sui să văd ce am uitat pe pământ

După cum arată treptele, pe scara asta n-a mai urcat şi n-a mai coborât nici zare de om. Cred că tocmai de atunci, de la începutul omului pe această sferă de lut, nici un picior de bărbat ori de femeie nu a mai pus talpa pe acest substantiv care leagă pământul de cer. Şi, vorba aia, oameni sunt puzderie, din ce în ce mai mulţi decât frunză şi iarbă, nu aşa, ca la primul strigăt al iubirii şi al singurătăţii în jurul mărului interzis.
După cum arată treptele şi drugii, scara asta-i meşteşugită de un muritor foarte priceput şi foarte răbdător. Să faci asemenea minune numai din tăişul securii, numai din bardă şi numai din ochi, nu-i la îndemâna oricui. Ciopliturile sunt egale, netede, din ce în ce mai netede. Nu-s repezite şi nu-s aplicate în silă, de nevoie, în ciuda pădurarului sau în dorul leliţei care, iată, nu mai vine, e prea târziu pentru meşterul de scări, nu mai are nici un chef să coboare ori să urce pe această scară către judecata de apoi!
După cum sunt măsurate şi fixate distanţele dintre fuştei, omul acestei scări are priviri de argus, nervi de oţel, calm olimpian... toate acestea venind dinspre pur şi simplu, dinspre forţele primordiale ale iubirii, dinspre prima chemare la păcat, dinspre prima îngenunchere cu ochii la cer, întru spovedanie şi iertare.
După cum şi cât de bine sunt bătute cuiele care prind drugii de fuştei, scara acestui om este gata pentru folosire, fără instrucţiuni, fără explicaţii, fără alte formalităţi şi aprobări. Pur şi simplu, iei scara, o rezemi de pragul cerului şi te sui (ca şi cum ai coborî) să vezi ce ai uitat pe pământ. Dacă vezi că ai uitat ceva, te dai jos (ca şi cum te-ai sui) şi cauţi. Cauţi cu luare aminte şi osârdie. Cauţi la suprafaţa pământului. Cauţi chiar şi în pământ. Cauţi cât vrei, cum vrei, cât poţi şi cum poţi. Şi iar te sui pe scară, şi iar urci la cer. Şi iar cobori pe scară, şi iar cotrobăieşti (o viaţă) pe pământ. Şi poţi să spui: ce bună este scara acestui om! Şi poţi să spui: ce bun este omul acestei scări!
După cum arată scara acestui om (cu toate im/perfecţiunile ei), omul acestei scări avea ochi din albastru ceresc (cu toate im/perfecţiunile lui)... Iau scara şi o încerc: mă sui să văd ce am uitat pe pământ!