Scrisoarea domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna Fofârlica

Am ţinut enorm la interiorul şi exteriorul doamnei Fofârlica. M-am lăudat cu apucăturile şi însuşirile sale, dar am făcut-o în absenţa ei. Nu i-a convenit. Vrea să mă afişez cu ea, să mergem la toartă, cum se zice. Eu nu-s de acord. De ce să ne vadă lumea, şi să-şi dea coate, şi să hlizească, şi să facă băşcălie, şi să spună că umblu cu Fofârlica? Demult, chiar şi mama, chiar şi bunica, într-un glas, mi-au zis clar: ai grijă, poţi să umbli cu cine vrei, dar să nu umbli cu Fofârlica, da!?...
Desigur, în ultima vreme, de când cu valul ăsta de căldură, relaţiile mele cu Fofârlica s-au răcit, au început să îngheţe, mai bine zis. La ultima noastră întâlnire, doamna Fofârlica şi-a repezit ochii foarte dur spre mina mea de greier prăfuit şi a răspicat cutremurător: domnule, umbli cu fofârlica, nu cred că mai avem ce discuta, pa!...
Desigur, înţeleg, s-a supărat leoarcă pe mine, cred că m-a părăsit, treaba dumneaei, să mai umble şi altul cu ea, mie îmi ajunge, chiar mă bucur că am reuşit să fac din ea o Fofârlică ilustră, invidiată, plină de bunătate şi rost. Chiar i-am alcătuit (la persoana a treia) o droaie de scrisori şi i le-am trimis prin poşta clasică, să le poată pipăi, să le poată mirosi, să poată plânge pe cuvinte... că doar n-o să verse lacrimi pe ordinator, n-o să poată scuipa pe adresa electronică, dacă va fi cazul, mai ştii?... Iată ce i-am scris ultima dată: "declar cinetic: o ador pe Fofârlica! în fiecare zi şi noapte o ador! de dragul nostru plânge-n hohote bunica! ne bucurăm şi ne iubim în la minor!// şi ne iubim şi navigăm fără escală!/ şi ni se dă timpul şi softul peste cap! iar feromonii gălbenesc în pielea goală! viruşii toţi se zgribulesc şi-o iau la trap!// şi ce noroc pe capul meu, ce meserie! ce Fofârlică faină am în dormitor! o savurez, o beau din ochi, din modestie! şi îi dau enter... foaie verde fir mohor!// de multe ori (se mişcă-ncet, nu am ce-i face!)/ mă inervez, rămân blocat pe saitul ei!.../ se dă în stambă, eu nu pot s-o las în pace!.../ mă doare-n hard, mă prevalez de panta rhei!.../ şi îi dau clic (de zor, de stânga şi de dreapta)/ ea îmi dă sâc! şi-o face bine pe-nţeleapta!"... Din timp (în timp) vibrează mama şi bunica:/ sictir, golane, că te-am prins cu Fofârlica!...
Dacă va să mă mai caute, am voie s-o trimit la dumneavoastră?