Altă Marie

(pastel de treflă)

Maria mea frumoasă de spatie,
cea mai nebună splendidă Marie,
ai zis că vii la vară să-mi arăţi
cum stau alături două jumătăţi,
cum să alunec mâna mea flămândă
pe un picior de plai înalt şi sfânt
pân-la clipirea unde sunt la pândă
ochi mari şi rari, amari din când în când!

Aşa sunt ochii tăi, frumoasa mea…
la vară, dacă vii, îţi spun ceva,
ceva ce n-are moarte niciodată
în poezia ta şeherezadă,
ceva ce n-a mai fost până acum
şi nici de-acum încolo n-o să fie:
tu eşti picior de plai şi eu sunt drum
pe care mergi şi mergi şi mergi, Marie!