Domnul Costică C. Costică şi Fabrica Morţii (II)

Ieri, domnul Costică C. Costică (poreclit Gavrilă) îmi aduce o hârtie foarte veche, aproape ferfeniţă. O hârtie cu pătrăţele pe care citesc un titlu şi un text migălit cu creionul chimic, mărunt: "Siderurgistul" (parodie după "Sergentul" lui Alecsandri). Uite ce minune de text!..."Pe drumul de centură, ce duce-n combinat,/ venea siderurgistul gândind anticipat:/ până ajung acasă, o să-mi îngheţe maiul;/ nevasta n-o să creadă că s-a blocat tramvaiul,/ şi-o să mă ia la ture, ca pe o hahaleră.../ apoi, mă va trimite la sfeclă furajeră!.../ Venea scrâşnindu-şi dinţii ca pietrele de moară/ şi tremura în haina Alain Dedoc, uşoară;/ păşea nervos şi singur, abia ducându-şi greul.../ (făcuse o antenă, să vadă Chişinăul!/...şi-n ochii lui, antena era o bucurie/ că va să prindă ruşii acasă, la soţie!)/...Purta pantofi-adidas, căciulă legendară/ (cadou de la bunicul său mort de astă-vară),/ purta la piept insigna "prieten al naturii"/ şi-un zâmbet machiavelic în colţurile gurii!/...Mergea nervos şi singur pe drumul cu hârtoape,/ când, iată, că aude în faţa lui, aproape,/ un mârâit andante de "Aro" pe benzină,/ plin ochi cu un director frumos şi fără vină!/...(era Ijeteleul mobilizat în grabă,/ investiga terenul, ca să se afle-n treabă!)/...şi-n urma lui, o rablă de intervenţii, plină/ cu şufe, şi şoferul cu ochi de motorină/ dădea cu girofarul la stânga şi la dreapta/ să vadă tramvaista, să-şi recunoască fapta!/...Directorul (în urmă) privea din oră-n oră.../(la Combinat, în poartă, se învârtea o horă/ în jurul unui palid dispecer de tramvaie,/ legitimat la clubul "Efort - apă de ploaie"//...Directorul, deodată, îl vede pe Gavrilă/ siderurgistul care mersese doar o milă/ şi se oprise (searbăd, alături) pe-o potecă,/ privind spre cartierul departe ca o Mekă...// Şi mult se ruşinează, coboară lent din Aro:/ "Unde ai fost, străine?" La nunta lui Figaro!/ "Şi cum a fost acolo?" Ei, cum să fie? Bine!/ "Nu pot să cred o iotă, tu faci mişto de mine!/ Prieten al naturii!? Ce mare eşti, ce mare!/ Cine ţi-a dat această insignă sclipitoare?"/ Mi-a dat-o Sindicatul! "Dar pentru care fapte?"/ Am mers pe jos, acasă, după tura de noapte!//... Directorul (sfielnic) dă mâna cu Gavrilă.../ Nervos, siderurgistul, i-aruncă o pastilă:/ Ijeteleul vostru? Locul întâi la toate!/ Vă fasoliţi degeaba! Tramvaiele-s blocate!/ Rămâi cu bine, şefu' (mânca-v-aş papagalul!)/...Nu pot, din vina voastră, să văd telejurnalul!//...Directorul rămâne perplex, cu deştu-n gură!/ Siderurgistul pleacă trăgând o-njurătură!