„Umor, amor, fior de dor... în Bucureşti”: Evocare a vremurilor apuse

Spectacolul „Umor, amor, fior de dor… în Bucureşti", al Teatrului „Notarra”, i-a plimbat, marţi seară, pe gălăţeni prin Bucureştii vechi. Spectacolul, în regia Dianei Lupescu, cu o coregrafie de Roxana Colceag şi o direcţie muzicală de Dan Ardelean, este un colaj de muzică şi poezie, cu precădere din perioada interbelică. Aşadar, ne-au fost reamintiţi Maria Tănase, Zavaidoc, Cristian Vasile, dar atmosfera au creat-o şi poemele lui Ion Minulescu şi George Topârceanu. Cu extrem de puţine replici, acestea au constat mai mult în interpretarea poemelor din lirica românească. Momentele comice au fost şi ele puţine, mai ales că nu prea a existat încărcătură dramatică, dar au fost „turate” la maxim prin mimica şi gesturile actorilor. Sala a prins la un moment dat chiar şi ritmul french can-can-ului, că doar Bucureştiul era supranumit Micul Paris. Cu nişte costume de zile mari, „Umor, amor, fior de dor… în Bucureşti” rămâne, până la urmă, exact ce este, o serie de melodii şi de poeme puse cap la cap şi puţin dans. Dar numai bun pentru cei care sunt nostalgici după vremurile apuse.