Rezistenţa culturală nu e agresiune militară! Ce limbă a vorbit Eminescu, în varianta Odesa

O rară publicaţie românească trăieşte pe banii editorului

„Eminescu la Odesa” (unde poetul şi-a îngrijit sănătatea în 1885-86) este articolul de deschidere, semnat de Alexandru Cantemir, din revista românească lunară, de mare suflet, pe care trebuie să v-o prezentăm: „Sud-Vest - Almanah istorico-cultural în limba română pentru cititorii din sudul Bassarabiei” - din regiunea Odesa, zonă cu peste o sută de etnii dizolvate. Din câte ştim, doar două alte publicaţii româneşti mai reuşesc să apară în Ucraina: „Concordia”, tot la Odesa, cu contribuţia unui prieten al Galaţiului (şi-a vernisat la noi o expoziţie cu locuri basarabene devastate de comunism), Vadim Bacinschi, ziarist şi poet, precum şi „Valul lui Traian” , în oraşul Tatarbunar, scoasă de Nicolae Moşu. Este greu, la vreme de criză, sub presiunea asimilării, să editezi în limba maternă! Citind „Sud-Vest”, numărul 2, din septembrie, care ne-a parvenit abia acum, ai senzaţia că trăieşti acum două secole în Transilvania în care a vorbi româneşte te făcea om de mâna a doua: este o încercare de supravieţuire culturală la vremuri grele, să-i urăm noroc! Cele 500 de exemplare ale revistei - un tiraj remarcabil pentru românii de dincolo! - sunt scoase pe cheltuiala fondatorului-editor - Vadim Bacinschi! Este prea necesară o astfel de luminare, într-o vreme în care săptămânalul „Luceafărul” din Odesa scria de pildă „ce limbă a vorbit Eminescu”: „moldoveneşte”, după cum ne semnalează Bacinschi, alături de alte „aprecieri înjositoare, jignitoare la adresa României, a poporului român”. De ce rămân suspicioşi mulţi ucraineni, aflăm tot din „almanah”: „Expresia "cotropitorii germano-români" mai poate fi auzită, în contextul evenimentelor ultimului război mondial”, notează Cantemir, explicând astfel „liniştea” autorităţilor ucrainene după ce bustul lui Eminescu a fost furat în 1999 din Odesa, fiind abia anul trecut înlocuit cu altul (după ce opt ani s-a… ascuns de hoţi în curtea Consulatului nostru), printr-o acţiune a Asociaţiunii A.S.T..R.A. Iaşi, văzută probabil tot ca o încercare de „romanizare”. Istoricii vorbesc separat, autorităţile tac oficial, iar cititorii rabdă, iată, moldovenizarea…