Din colecţia "Cele mai frumoase poezii finale" Conjugare şi declin (despre noroc)
Moto: "cunosc două doruri grele: dorul meu şi-al mândrei mele!" [Cornel Udrea - Kant (despre cunoaştere)]
Şi ce frumos...să stai pe marginea uitării
de nicăieri şi de acum şi de atunci...
şi să spui plânsuri printre gene ambigene,
din suflet mult şi din irisuri foarte lungi!
Irisuri lungi şi verzi şi negre şi păcate,
irisuri smulse din uitare până când
tot ce se vede-i ofilit şi n-are unde
să se ascundă...şi rămâne lebădând!
S-aude spaţiul cum dă timpul înainte,
s-aude timpul cum dă spaţiul înapoi...
şi eu aud, şi tu auzi...ce conjugare
şi ce declin într-un trifoi cu patru foi!
S-aude şoapta sentimentelor uzate,
se vede umbra cărnii noastre...oare-a fost
ceva mai sfânt decât atâta aşteptare
care ne ştie toată moartea pe de rost?!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.