Trei ticăloase şi spurcate (sigur că da!)

Ai grijă, fiule, ai grijă:/ poartă blândeţe de pisică
şi (morganatică, din fire)/ suceşte fire prin firide
antice, noi, aşa, moderne.../ dacă întrebi, la o adică,
zice că toarce în simbria/ destinului şi, pasămite,
este imună la tristeţe/ şi la-nchinare şi la rugi...
te zgârie de-i ceri la viaţă/ o zi în plus... mai bine fugi
şi-o laşi în plata cui o dat-o/ (a zeului stăpân şi tată)...
e stâncă Nona şi seduce.../ parşivă parcă blestemată!
 
Ai grijă, fiule, ai grijă:/ şi asta-i piatră (chiar de pare
dulceaţă) şede într-o doară/ şi ghemuieşte calendare...
tace şi face, strânge fire (e foarte harnică, din fire)
n-aceeaşi plată, diabolic.../ şi-apropie de cimitire
toată suflarea... nu-i mai bine/ să spui adio şi să pleci
unde-i stăpână o secundă,/ nu ostenitul veci de veci,
nu infinitul mizerabil... vicleană parcă-i şi Decuma...
toarnă polen deşertăciunii/ dintre atuncea şi acuma!
 
Ai grijă, fiule, ai grijă:/ carpe diem (fără sfială)
nu te mai da dezamăgirii/ drept băutură şi merinde,
fiindcă asta-i începutul/ acelei fără socoteală,
acelui gol căruia Morta,/ (o parcă fără de cuvinte)
îi taie firul (ombilicul)/ şi-l unge drept mântuitor...
nu e mai bine să zici: gata,/ sictir pe hărnicia lor,
acestor trei fără-ndurare/ şi ticăloase şi spurcate...?
hai, fii atent... şi vezi cum Zeus/ se pişă în Eternitate!