Câteva zdrenţe de pasăre (trei cuvinte şi o veşnică zădărnicie)

Moto: "am să te prind că vii să furi zarzăre,
            fir-ai să fii, moarte de pasăre!"
                                                (anonim folk)
 
Îmi sfârâie inima, doamna mea,
de parcă un câine flămând şi bătut mârâie...
şi-mi cere iertare că abia mai poate
printre viaţă şi moarte să se târâie!

Mi-i frică să afli cum tremură,
mai ales când eşti din ce în ce mai departe...
şi numai tu ştii s-o repari,
adică s-o faci să bată ca la carte!

Şi sfârâie şi se zvârcoleşte şi bate
la o poartă care nu vrea să se mai deschidă...
nu (s)-aude o vorbă de sus ori de jos...
seamănă cu o pasăre zdrenţuită!

După patru zile, pe cerul răsărit
se pot citi trei cuvinte: "vino afară, Lazăre!"...
ce veşnică zădărnicie, doamna mea,
pentru câteva zdrenţe de pasăre!