Patru irisuri verzi lângă moara de vânt (pentru toate femeile cestui pământ)

uite, vine să-mi dea!...am să am până când
nişte irisuri verzi vor căta spre cuvânt,
şi-l vor pune pe cai, şi-or pleca unde nu-s
vii zadarnic pe jos, morţi zadarnic pe sus!
 
nişte irisuri verzi, mari, amare şi lungi
de la raiul de-acum până-n raiul de-atunci...
raiul cel cu mister, cu pelin...şi cu tot...
nu cest rai fără rost, fără sud, fără nord!
 
uite, vine să-mi dea!...nu mai pot să aştept
nici cu irisul stâng, nici cu irisul drept...
nu mai am ce să văd, nu mai am orizont...
iris drept...haimana! iris stâng...vagabond!
 
haimana! vagabond!...ce picioare de plai
prin pădure, prin iaz: fâl/fâl/fâl!...cir/li/lai!...
şi s-avem pân-atunci, şi s-avem până când...
patru irisuri verzi lângă moara de vânt!