Chioara de cârpă (elegie lângă biserică)

Moto:    "au fugit câinii din lanţuri/ toamna s-a-ngropat de vie/
             sfinţii tremură-n biserici/ ninge în autobuz/
             pe maidanul cu gunoaie/ s-a pierdut o jucărie/
             câinii mi-au mâncat bocancii.../ şi tu încă n-ai ajuns!"
                                                                         (anonim folk)
 
se uită la mine numai cu un ochi albastru.
celălalt ochi albastru îi lipseşte.
mă apropii de ea, s-o văd mai bine.
nişte câini vagabonzi mă latră omeneşte
şi parcă mă roagă să nu le-o iau
şi să pricep să-i singura lor avere,
să pricep că-i regina tomberoanelor
şi singura care le spune "la revedere"
când se duc după răsăritul lunii
şi după fraţii lor striviţi de tramvaie...
iar ea, chioara de cârpă, rămâne "acasă"
şi aşteaptă până la moarte, printre gunoaie.