Până la fântână (şi până la gară)
Moto: "tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc;/ tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal.../ şi mai demult, tot mai demult/ mă pregătesc de început:/ erai pe unde nici n-ai fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!" (anonim folk)
Mama face lacrimi în grădină
şi se uită-ncolo, înspre gară...
ştie, astăzi, c-am să vin acasă
şi am să ajung, până deseară!
Lacrimile cad pe arătură...
mama le-nveleşte cu ţărână
şi le cântă doine despre ploaie
ca să crească până la fântână!
Ş-apoi stă oleacă de hodină...
ia în palme-o lacrimă amară,
o descântă şi-o sărută dulce
şi-o rostogoleşte până-n gară!
Vine trenul singur, fără mine...
lung se uită lacrima sfioasă...
şi oftează cu oftatul mamei...
şi se-ntoarce singură acasă!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.