Obiecte pierdute (la mormântul lui Mihai Eminescu şi al lui Simon Ajarescu)

Vând cioburi de viaţă la preţ de nimic...
(mă ucide această avere)...
fiecare atârnă curat în cârlig
şi unic din punct de vedere!
 
Fiecare e plin de frumos şi de rost
şi poartă trecutu-n lucire...
trecutul de când cât pe ce să fi fost
tuturor poeziilor mire!
 
N-aveţi nici o frică, veniţi orişicând,
nu am câine rău la intrare,
nu bateţi la poartă, nu staţi la rând...
aveţi câte-un ciob, fiecare!
 
Alegeţi încet, până când veţi găsi
misterul luminii din care
aţi vrut să mâncaţi şi să beţi într-o zi
cu genele lungi şi amare!
 
Nu cumpără nimeni...privesc ofilit
plecările voastre prin curte...
iau viaţa în spate ca pe-un vârf de cuţit
şi o duc la obiecte pierdute!