Doamna şi domnul Dum (despre uitare)

Strânge ograda şi o duce în grădină
să se încarce cu aromă şi parfum...
apoi, se uită peste dealuri şi zăpodii,
poate se vede dinspre-acolo doamna Dum!

N-a mai văzut-o casa lui de-o săptămână,
de când s-a dus ca să înceapă-ncoace luni...
este frumoasă doamna asta, şi înaltă
până la Dum... des/făcătorul de minuni!

Strânge grădina şi o duce în ogradă,
porneşte Luna şi-o aduce-n tei... oricum,
mai e puţin, o clipă doar, e miezul nopţii...
gata, s-aude cum începe doamna Dum!

Sigur că da, este frumoasă şi înaltă...
de s-ar putea să vină-n fiecare zi,
ar sta pe drumuri toate casele din lume
şi ar uita nemuritorul "a muri"!