La Dramatic: un „film” de groază la care poţi râde... negru

Luaţi filmul lui Frank Capra „Arsenic şi dantelă veche” (după piesa lui Joseph Kesselring), romanul „Zece negri mititei” de Agatha Christie şi un film al nebunului scânteietor Tarantino, amestecaţi totul cu măsură englezească, umor negru, introduceţi şi puţină psihologie, psihanaliză şi realism şi rezultatul este piesa neaşteptată a lui Alan Ayckbourn „Şarpele-n iarbă”, poveste despre o întrecere în ticăloşie. Precum Kesserling, şi britanicul Ayckbourn a avut succes cu piesele lui şi pe Broadway, nu numai în ţara sa; acum, şi la Galaţi, într-un spectacol regizat de Cătălin Vasiliu. Aplauze la rampă pentru echipa de actori care a trebuit să joace la milimetru într-o piesă curat englezească. Sala teatrului, nu foarte-foarte plină, dar cu câteva VIP-uri, cum ar fi primarul Marius Stan şi fostul viceprimar Mircea Cristea.

Succes în trei

Grea sarcină pentru cele trei actriţe! Oana Preda Gheorghe a reuşit aici performanţa de zile mari în a fi convingătoare la trecerea personajului de la normalitate la simpatica nebunie, păcălindu-ne, când aiurită, când cerşind mila, când jubilând malefică şi calculată. Cu rolul de legătură şi de cea mai mare întindere, convinge şi Carmen Albu în rolul victimei determinată să ajungă complice post-factum. Cristina Uja reuşeşte să nu fie stridentă în rolul complicei trădate. Sâmbătă, s-a râs la replici.  
Decorul Lăcrămioarei Dumitraşcu, simbolic, funcţional şi plastic, ajutat şi de proiecţii! Excelente scenele în care mingi de tenis de câmp baletează pe scenă! Muzica, de thriller, foarte potrivită, putea însă lipsi în unele momente dramatice şi a acoperit uneori actorii, iar câteva treceri „filmice” la flash-back-uri, fără lumină, au fost cam lungi: într-un film, editorul de imagine ar mai fi tăiat, căci şi câteva secunde contează! Petrică Papuşă şi Dan Căpăţână au fost un decor uman discret, ajutându-le static pe colegele lor.