Ultimul somn în moldo/răsărită (doi norocoşi)
Ultimul somn în moldo/răsărită,
cu moldo/doamna mea în moldo/vis...
potop de galben şi adulmecare
şi libertate... ca un geam deschis
încolo şi încoace, înainte
şi înapoi... aşa moldo/noroc
doar doi sin/ucigaşi avură-n lume:
micul Ion şi marele Van Gogh!...
Sin/ucigaşi... altfel, nu se cuvine
şi nu se poate... şi nici nu-i frumos
să păcăleşti, bleg şi-ntristat de viaţă,
o moarte-n nordul cestui moldo/jos...
nu-i bine, când începe să se surpe
cel verde metaforic sau real,
să-ţi pui, aşa, căruţa-n moldo/piatră,
spre ultimul mirabil moldo/bal?
Şi-apoi, cu toate rănile în traistă,
cu toate moldo/grijile în car,
cu moldo/calul cel din totdeauna,
să n-ai nici un regret, nici un habar
să nu mai ai de sfinte şi păgâne,
de ne/simţirea geamului închis...
şi să cobori sub moldo/răsărită,
cu moldo/doamna ta în moldo/vis!?
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.