Sărutul pâinii (despre Alintare)
Şi mi te văd în lanul de cicoare,
lungă şi naltă ca o Alintare
de zile mari, aşa, numai duminici
adânci în largul ochilor hercinici!
Şi mi te văd în lanul de cucută,
necunoscută ca o cunoscută
splendoare-n amărui şi-nsingurare
şi mult râvnită ca o vindecare!
Şi mi te văd în lanul de sulfină,
silabisind şi aşteptând să vină
măria sa de pururea, Cuvântul,
pe care să-l iubeşti înţelegându-l!
Şi mi te văd în lanul cu amare
viersuri de păsări tămăduitoare,
căzute-n pragul toamnei care vine
să nu mă ia, şi să te ia pe tine!
Şi mi te văd în lanul cu tristeţe
cum te-mpresoară macii să înveţe
sărutul pâinii, să-ţi dureze-n Cale
miros de grâu şi linişti catedrale!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.