Eleganţa şi balada unor crai de curte nouă

Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră seama/ cât de mare e distanţa de Si Vis Amari, Ama!/... cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful decadenţei începând din crisalidă,/ de victorii fără luptă şi de glorie măruntă,/ de urât, de gol, de lene pe-o cărare ce se-nfundă,/ pe un drum cu orizontul chiar sub nasul lor de "vază".../ Dumnezeu să-i ocrotească şi să-i legene în pază!...
Nişte crai de curte nouă stau la scări/pe scări jegoase:/ scara Richter, scara Oschi... şi-alte scări cutremuroase.../ Scări de dus, de-ntors, de geaba, de incendiu, de pisică.../ scări pe care fiecare are şi curaj şi frică/ să se suie, să coboare, să refuze, să-şi pe/treacă/ viaţa, moartea, cumetria, in/cultura fără vlagă,/ musafirii, palicarii, soacrele, duşmanii, cele/ mai sexoase şi banale matracuci cu minciunele,/ cele mai hitlericoase mecle dintre câte fură/ inocente-n dormitoare, leneşe pe arătură.../ fete mari cât aragazul cumpărat mereu în rate,/ fete mici cât portofelul smuls în seri aglomerate/ prin tramvai, prin troleibuze, prin caşcarabete acre/ când mă dau afară banii şi încerc patru viagre.../ poate-mi vine, poate-mi trece, poate se întâmplă visul/ cum escaladam Infernul/ Purgatoriul/ Paradisul/ şi-l strigam frumos pe Dante, printre Tengri şi Tanagra,/ să bem vin de viaţă lungă şi să aruncăm viagra!...
Nişte crai de curte nouă stau pe trepte şi asudă.../ sunt sătuli de eu-l tandru, au mâncat dintr-o agudă.../ au, aşa, un aer sobru, parcă au descins din Meca.../ dar se vede cât de tare au iubit biblioteca.../ unii poartă şurubele, cerceluşi...(ce substantive/ seci, comune şi bizare, sincere şi emotive!).../ Stau pe trepte şi asudă haşuraţi de biruinţe,/ sparg figuri, tânjesc reclame, sparg recorduri şi seminţe,/ se comportă cabalistic, pierd aiurea nopţi şi zile,/ se crucesc fonognomonic prin biserici inutile/ dacă "guru" (nenea popa) hâtru trist printre icoane/ le trimite mântuirea numai prin magnetofoane!...
Nişte crai de curte nouă... (vai de "guru" lor de crai!).../ fug de mine şi asudă... (i-am iubit)... am cirlilai/ să le dau pe îndelete, să se sature şi ei/ de cât poate igiena unei pupeze din tei,/ de cât poate fiecare să se spele la scăldat,/ de cât poate fiecare să se-apropie de sat/ de cât ştie, de cât cere, de cât are, de cât vrea.../ să încerce fiecare din Copilăria mea!