Cea mai iubită şi cea mai frumoasă (despre Moldova)

Cea mai frumoasă şi cea mai iubită
din sudul Moldovei de nord
îmi umblă prin somn şi mă duce-n ispită
la capătul lumii.. .şi-i port
(în viaţa aceasta şi-n moartea aceea)
cu mine cuvintele ei,
să-mi ţină-n picioare şi-n pururi scânteia
sub scâncetul florii de tei!
 
Cea mai iubită şi cea mai frumoasă
din nordul Moldovei de sud
îmi umblă prin vis şi mă cheamă acasă,
la capăt... (la primul sărut
din moartea aceasta, din viaţa aceea,
din tot, din nimic)... şi (din dor)
dă-n vorbă, în faptă şi-n lacrimi scânteia,
şi-n rod până când (nu mai) mor!