O mare de cerneală şi un munte de cretă (pentru Viorica Prihor, de la Romică)

Moto: "şi mai cred că se mai poate
            (cu iubita-n ochiul stâng)
            să mă satur de păcate
            şi să plâng, să plâng, să plâng"
                                   (Iolanda Cremene)
 
Eşti frumoasă numai lângă mine,
pururea flutură violetă...
încă mai am o mare de cerneală
şi un munte de cretă,
să-mi scriu memoriile pe aripile tale,
şi pe zăpadă să scriu, şi pe drum,
despre zborul tău majestuos
între atunci şi acum!
 
Să nu pleci, să nu te îndepărtezi,
chiar dacă încep să fiu strâmb
şi năuc şi foarte repede muritor
ca un fluture de câmp...
stai aici, cu marea ta de cerneală
şi cu muntele tău de cretă,
să scriem şi să zburăm împreună,
pururea flutură violetă!