Războiul chimic, forever! Gălăţeanul Dimitrie Cantemir şi „secreturile” de la Stănileşti

Folosirea armelor chimice în Siria, capul de afiş în ultima vreme, nu este apanajul vremurilor moderne. Găsim un material interesant de cercetare istorică care vorbeşte chiar despre implicarea unui celebru gălăţean, domnitorul Dimitrie Cantemir (prof. Dan Râpă Buicliu a dovedit, chiar din mărturia lui Cantemir, că acesta s-a născut la Galaţi), într-un… atac chimic anulat, în iulie 1711.
Ţarul Petru cel Mare a comandat arme chimice, citim în documentarul publicat de drd. Andrei Pogăciaş în revista „Historia” nr. 139, din august, citându-l pe călugărul valah Dionisie, dar şi pe cronicarul Ion Neculce, despre costisitoarele „cumbarale” ruseşti - tunuri care ar fi putut arunca otravă la Stănileşti. Ţarul, deschis tehnologiilor occidentale ale epocii, a angajat „secreturi” („prafuri iuţi şi materii veninoase”), create de un francez, după cum scrie călugărul Dionisie, om învăţat şi umblat, în „Hronograful” său, „singurul text din lume” care descrie „fără urmă de dubiu că armele chimice au fost folosite de ruşi în secolul al XVIII-lea”, afirmă Pogăciaş.
Numai vântul potrivnic, care bătea înspre moldoveni şi ruşi, a făcut să nu fie folosite „secreturile” împotriva turcilor grupaţi. Iar mareşalul rus Şerementiev scria că armele secrete au fost aruncate în râu spre a nu fi capturate de turci.
Călugărul consemnează însă că în lupta ruşilor împotriva otomanilor, în 1788, în Crimeea, atacul chimic a reuşit, ucigând turcii în masă, dar şi propriii soldaţi, „muscalii” aflaţi în bătaia fumului: „şi fiind acel fum otrăvit, câţi l-au mirosit toţi au murit, zbierând caii şi oamenii, căzând ca snopii”. Protejându-se, tunarii se legau la cap sau băgau capul în „băşici” din sticlă.
Şi Ienăchiţă Văcărescu, evocând războiul ruso-turc din 1768-1774, relatează despre un accident cu muniţie chimică, în Basarabia. La 1711, Galaţiul a fost distrus oricum de tătari, ca represalii cerute de turci, drept pedeapsă pentru „trădarea” Înaltei Porţi de către domnitorul moldovean, dar dacă vântul ar fi bătut altfel şi ruşii, cu ajutor moldovean, i-ar fi bătut pe turci la Stănileşti, cum ar fi arătat istoria? Însă chiar dacă învingeam, şi Moldova ar fi primit înapoi Bugeacul, ţara ar fi fost umplută, conform acordului, cu garnizoane ruseşti.