Ce mai frumoasă moară de vânt (o, deşertăciune...!)

Şi chiar îmi luasem gândul de la ea...
chiar mă bucuram că dispăruse,
chiar începusem să nu mai scriu
cereri de vis şi versuri n-ape duse!

Şi chiar ziceam că sunt foarte fericit...
chiar prea fericit şi prea uşor,
aşa, ca într-un paradis inutil,
unde nu există nici un îngerivor!

Şi treceau pe lângă mine tot felul
de păsări şi animale aiurite...
(plictiseala dăunează grav sănătăţii)...
aud... şi bat... dar nu mi se deschide!

Şi am plecat, fraudulos am plecat
peste poartă... iată-mă pe pământ,
faţă în faţă cu cea mai blândă
şi cea mai frumoasă moară de vânt!