Pe vârfurile picioarelor şi foarte încet

(cam aşa)

Pe vârfurile picioarelor şi foarte încet mă apropii.
Nu vreau să se sperie şi să fugă.
Eu nu vreau să rămână fără Ea.
Am un braţ de crizanteme pentru Ea.
Pentru ea am un lacrimatoriu, pe care l-a visat mereu,
în fiecare secundă cu viteza Poeziei.
Poezia merge mai repede ca Lumina; ea va ajunge
să se vadă pe când se apropia pe vârfurile
picioarelor de cuvântul definitiv în patru scânduri.
Ea va ajunge să se vadă pe când nici scândura
nu avea nume, pe când nici Dumnezeu nu avea nume,
pe când numai Poezie fără cuvinte era.
Ea va ajunge să se vadă când şi cum nu era
niciodată; şi va ajunge să creadă că numai prin Ea
este; şi dacă nu ar fi fost Ea, nici eu nu aş fi fost
să mă apropii încet, pe vârfurile picioarelor,
cu un braţ de crizanteme şi cu un lacrimatoriu,
de frică şi de milă să nu se sperie şi să fugă
cu tot cu Poezie şi cu tot cu Lumină.