Săracă şi scumpă (fără bijuterii)

Moto: "Pentru unii,
            chinul de-a viaţa se aseamănă cu fericirea de-a moartea"
                                                            (Vasile Sevastre Ghican)
 
Te rog să mă ierţi că trăiesc mult prea mult
când moartea-i săracă şi-aşa de flămândă,
că pot să mai strig în pustiu şi s-ascult
cum umblă pe drumuri, cum şade la pândă
şi plânge şi cere şi vrea să mă dau
acum de băut, chiar acum de mâncare...
dar n-am nici un Ag, şi nu am nici un Au...
e scumpă, mi-i milă şi ştiu că o doare!

Mi-i milă, o doare, dar n-am ce să-i fac...
i-am spus, de demult, la-nceput, să priceapă
că viaţa mea-i fulger născut în zigzag
de scris pe pământ şi pe aer şi-n apă,
de scris pe zăpadă, pe cer şi pe foc,
pe gândul că ştie, pe visul că poate
s-asculte cum fulger în veci şi o rog
să-nveţe să fie un alt fel de moarte!

Să-nveţe să rabde, să vadă şi ea
ce-nseamnă să mori de târziu, de devreme,
de foame, de sete, de inimă rea,
de doruri când sufletu-i singur şi freme
cum pasărea-liră bătută de vânt,
cum lebăda neagră în noapte cu ceaţă...
te rog să mă ierţi că mai sânt, chiar mai sânt
în braţele tale, mărunta mea viaţă!