Cronică de cenaclu: Gabi Ghimpu – acuarele monocrome

„am întâlnit ploaia de vară în drum spre tine/cerul, vânăt de supărare, m-a bătut cu stropi mari” (Gabriel Ghimpu – Acuarelă 5).

Anca Şerban Gaiu remarcă faptul că prin textele citite de Gabi Ghimpu vinerea trecută se observă o mică evoluţie în drumul său spre poezie, creând o oarecare atmosferă, iar Victor Cilincă îl dojeneşte pe autor pentru folosirea unor cuvinte care nu fac decât să strice puterea de expresie a textului, cum ar fi „cocalar”, „fiţoasă” etc. „Textele se desprind de ce a scris până acum Gabi Ghimpu şi deşi sunt foarte prozaice, prea explicite, conţin şi câteva pasaje care se apropie de poezie” (Ion Avram). Cristina Dobreanu nu este de acord cu autorul pentru că foloseşte multe clişee şi consideră faptul că textele prezentate „sunt plate, nu transmit mare lucru”. Simonei Dragomir textele îi transmit o atmosferă gri, apăsătoare, în timp ce Tatiana Nona Ciofu le consideră mici încercări cu idei slabe. A.G. Secară surprinde faptul că acest grupaj reprezintă o schimbare de viziune a autorului, reprezentând pentru autor, în acest sens, un pas spre maturitatea vârstei sale literare. În „Acuarelele” prezentate de Gabriel Ghimpu, autorul nu reuşeşte să ducă la bun sfârşit ceea ce şi-a propus, versurile sale fiind lipsite de emoţie, de vlagă şi nu în ultimul rând de culoare, aşa cum le-ar fi stat bine unor... acuarele.

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a asculta poeziile lui Laurenţiu Pascal.