Ne-a părăsit fostul baterist al formaţiei Cristal: Gălăţeanul Marian Schwartz a fost găsit mort în casă

A plecat dintre noi unul dintre cei mai buni baterişti pe care i-a avut Galaţiul, Marian Schwartz, fost component al formaţiei Cristal şi apoi fost instrumentist în estrada Teatrului Muzical „Nae Leonard”. Va fi înmormântat astăzi, la cimitirul Evreiesc. Fratele său, Aurel Schwartz, a fost înmormântat tot pe un 8 ianuarie, însă în 1981, după cum povesteşte Tiberiu Cazan: „Nimeni nu ştie exact când şi cum s-a întâmplat nenorocirea cu Marian. Din câte am înţeles, înainte de sărbători a fost văzut ultima dată, dar abia în ziua de Bobotează un unchi de-al lui, cu Poliţia, a spart uşa garsonierei din Mazepa, în care locuia Marian şi l-au găsit căzut în casă. Nu pot să nu-mi amintesc cum şi pe Aurel Schwartz, fratele lui, l-au înmormântat tot pe un 8 ianuarie, în 1981”.

"Era organizat, riguros”

Şi tot Tiberiu Cazan povesteşte: „Fratele lui, Aurel Schwartz, a fost bateristul formaţiei Cristal în anii 70 şi trebuia cu el să plecăm în 1978, când am fost la Festivalul Mondial al Tineretului, la Havana, în Cuba. Dar Aurel avea probleme cu inima, nu i-au dat voie cu avionul, şi a mers Marian cu noi. Apoi am mai cântat cu el o perioadă, pe la Costineşti, câţiva ani, până prin 1983. În ultimii ani, avea nişte probleme personale mai serioase, care s-au agravat după divorţ. Ca instrumentist era aşa, mai „neamţ”, organizat, riguros. S-a pierdut Jackie - Marin Gheorghe, în 2002, apoi Puiu Creţu, în 2003, şi în acelaşi an, la câteva luni Doru Căplescu. O parte din Cristal s-a mutat la cer”.

„Avea o precizie formidabilă”

Compozitorul şi dirijorul Nicu Mantu l-a cunoscut bine pe Marian Schwartz: „Eram copii, în clasa a IV-a, când făceam amândoi parte din estrada Casei Pionierilor, condusă de domnul Dragomir”, îşi aminteşte Nicu Mantu. „De altfel, la insistenţele mele, Marian a venit la Teatrul Muzical, în 1993, ca baterist în orchestra de Estradă. A fost unul dintre cei mai buni toboşari pe care i-a avut Galaţiul, avea o lejeritate şi o precizie ritmică formidabilă. Ca om era mai degrabă retras, nu îi plăcea să iasă în faţă, avea o fire analitică, nu era foarte comunicativ. Păcat de el, e o pierdere pentru muzica gălăţeană!”.
Dumnezeu să-l odihnească pe Marian Schwartz şi să-i dea liniştea pe care aici, pe pământ, în ultimii ani şi-o pierduse.