Cum n-am uitat să nu-mi aduc aminte (fulgerător, întru memoria poetului Panait Căpăţână)

Moto: "Dacă Nicicând nu are Când,/ mă fac sclav straşnicului Nici,,,/ şi, dacă vrei să nu mai Sânt,/ plec şi de-Acolo, şi de-Aici!" (anonim folk)
 
Şi m-ai lăsat să-mi duc singurătatea
ca pe o cruce-n vârfuri de golgote
crizantemate, până-mi sângerează
ochii pe rug şi sub uvedenrode!
 
Şi m-ai lăsat să-mi strâng ultima clipă,
ca pe-o smerită, ultimă povară,
şi s-o azvârl, aşa, să nu mai ştie
că m-a împins (fulgerător) pe scară!
 
N-am să te uit, frumoaso, niciodată,
cum n-am uitat întâia zi de viaţă,
cum n-am uitat să nu-mi aduc aminte
că moartea-i proasta care mă răsfaţă!
 
N-am să mă duc, iubito, niciodată,
unde se zice că-i frumos...(în carte!)...
dar n-am să uit cum lacrima mi-i sacră,
cum n-am uitat întâia zi de moarte!