Vodevil (aproape bulevardier)

Sigur că da: n-am vrut să n-am o bella donna
cu treacă-meargă (dimineaţa) şi cu ceai,
cu lugu-lugu şi pupici până n-amiază...
şi (după aia) foaie verde n-am şi n-ai!...

N-am încotro, n-ai încotro... n-avem ce face:
ne prea/gătim... (în seara asta-i bal mascat)...
eu... (scârţa-scârţa)... ostenesc la madrigale
şi tu mă strigi să repetăm în vis şi-n pat!...

Ce bine-ţi şade, minunata mea suveică:
rochie lungă până-n seară, până-n zori,
până la capăt... (balul cesta-i fără capăt)...
sigur că da: fără sfârşit, de multe ori...!

Şi ce cadril, ce bolero... şi ce mătase,
ce negru viu pe-atâtea trupuri... (ă, hă, hă...!)...
ce măşti, ce sus, ce fals, ce jos, ce vino-ncoace...
dar numai ţie nici nu-ţi şade cum îţi stă!

Şi tot aşa: vino încoace, pleacă-ncolo...
(ce adăstare: eu adăst... şi tu adăşti...)
un fel de pândă-n rost(o)goluri şi-n dantele...
ce rai(?!) şi iad(?!) aşteaptă dincolo de măşti!...

Sigur că da: n-am vrut să n-am o bella donna...
şi n-am avut, nu ştiu să am, dar mi s-a dat
(în dar) să caut alinare-n mătrăgună
şi să-mi petrec (deşertăciunea) demascat!