Două lacrimi verzi (pentru domnul Radu Macovei, omul care mi-a dăruit 15 ani de poezie, La mulţi ani!)
Merg spre oglindă şi îl văd/ venind afară... Cel din ea
s-apropie şi-mi zice-n gând că seamănă cu Cineva,
s-apropie din ce în ce/ mai mult, mai clar şi mai bătrân...
Îi simt suflarea aburind/ oglinda-n care-am să rămân!...
N-am ce să spun, mă uit şi tac.../ Întinde mâna, parc-ar vrea
s-atingă uşa care dă/ de undeva n-altundeva!
Îmi zice-n gând, aşa, încet:/ n-ai ce să pierzi, n-ai ce să pierzi...
şi-mi dă surâsul său amar/ şi două lacrimi mari şi verzi!...
Şi-ai să câştigi, ai să câştigi/ ce-ai spus şi-ai scris atunci-atunci,
când Veşnicia mugurea/ sâni vrăjitori, picioare lungi,
când fluturii erau în toi/ şi Raiul pe/trecea stăpân...
Iese, mă văd... intru, îl văd/ n-oglinda-n care-am să rămân!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.