Ce n-a văzut oraşul: un film independent gălăţean!/ „Galaţiul arată foarte bine pe cameră!”

* Spune regizorul Ciprian Braşoveanu

Primul lungmetraj neaoş gălăţean din istorie este gata! Pe 29 şi 30 martie, în sala Teatrului „Fani Tardini” se va proiecta filmul „Cafe journal”, scris, produs, regizat, montat şi jucat de actorul gălăţean Cristian Braşoveanu, cu o distribuţie din actori de zile mari ai Dramaticului. Fantastic, suprarealism; norocoşii care l-au vizionat îl compară cu filmele lui David Lynch! Scenariul este foarte bine scris şi jucat, filmarea, incredibil de bună, comparabil chiar cu filme de mare buget! După nouă ani de lucru la ideea şi scrierea scenariului, 27 zile (şi nopţi!) de filmare efectivă, cu o investiţie de 500 euro (şi 1.500 euro cofinanţare de la părinţi), montajul a durat mai bine de un an!
 - Nu mă aşteptam la o aşa calitate a înregistrării şi a efectelor vizuale. În 1925, Eisenstein uimea lumea occidentală plimbând camera pe o bicicletă şi, iată că acum, pentru travelling, ai improvizat, plimbând camera tot pe roţi de joacă: pe tricicleta micului David, fiul lui Cristian Gheorghe…
- E mai stabilă decât bicicleta. Nu am avut un buget suficient pentru echipamente performante şi a trebuit să inventăm. Probabil că o să mai lucrăm cu metode primitive şi la următoarele proiecte, dacă nu găsim o comoară.
- Se simte din imagine şi o mare dragoste pentru oraş.
- Montajul îţi lasă liber acest lucru. Şi am observat că Galaţiul arată foarte bine pe cameră.
- Mai că l-aş vizita!
- Foarte mulţi s-au întrebat: „Chiar aşa arată Galaţiul? Nici n-am observat amănuntele acestea…”
- A fost extraordinar ajutorul colegilor, într-un proiect fără garanţii. I-a convins scenariul?
- Mă bucur: scenariul mi-a ieşit bine, toţi mi-au spus că este o poveste bună. M-au sprijinit foarte mult, inclusiv seniorii, care au filmat numai noaptea. Doamna Citta a filmat chiar mai multe zile – de fapt, din miez de noapte, până dimineaţă. Nu s-a plâns nimeni, deşi era noapte, chiar şi frig!
- Nopţile, nu a fost nimeni suspicios când filmaţi?
- Nu, am primit practic restaurantul „Cafe Journal” pe mână, filmam cu draperiile trase, dar s-a întâmplat ceva amuzant: când filmam la pasajul subteran din centru, unul dintre asistenţi a venit în fugă, să aducă ceva, şi părea probabil foarte dubios din afară. Când a trebuit să fug prin pasaj, doi domni din poliţia locală au intrat dinspre „Nespălata”, al treilea pe dincolo, să mă prindă la mijloc.
- Dacă aveaţi noroc, vă arestau: ce reclamă ar mai fi fost în presă!
- Şi-au dat seama, când au văzut camera... Mai apăreau şi taximetrişti pe Brăilei şi întrebau „ce emisiune filmaţi?” Nimeni nu se gândea că s-ar putea turna aici un film artistic!